Reglarea poftei de mancare

Se face prin actiunea a doi centri nervosi, situati la baza creierului, dintre care unul tinde s-o franeze, iar celalalt sa o stimuleze. Acesti centri, deosebit de sensibili la semnalele pe care le primesc de la periferia organismului, comanda consumul de alimente, prin cresterea senzatiei de foame, numai atunci cand celulele organismului sunt lipsite de material energetic. Mecanismul descris functioneaza cu maxima eficacitate la majoritatea indivizilor, a caror greutate ramane, asa cum s a aratat, aproape constanta de-a lungul intregii vieti adulte. In unele cazuri, insa, acest mecanism se deregleaza, ceea ce duce la cresterea consumului de alimente prin exagerarea poftei de mancare, fara ca necesitatile de energie ale organismului sa creasca. Printre factorii cu influenta asupra acestor centri nervosi, educatia si obisnuinta sunt cei mai importanti.Este clasic exemplul parintilor care, cu bune intentii dar adesea fara motiv, insista si chiar isi hranesc cu forta copiii. In aceste cazuri ia nastere o "conditionare" vicioasa a poftei de mancare. Copiii se obisnuiesc sa nu mai tina cont de saturare, care in mod normal comanda oprirea consumului de alimente. Ei vor manca prea mult din obisnuinta, ceea ce duce, evident, la aparitia obezitatii. Se intelege ca un individ normal din acest punct de vedereva riposta la hranirea fortata fie prin refuz, fie prin sporirea instinctiva a cheltuielilor de energie (sporturi, jocuri, in general o mare mobilitate fizica)

Glandele endocrine si Obezitatea

Multi obezi sunt obisnuiti sa dea vina pe glandele lor endocrine. O data ce au facut acest lucru, resemnatiin fata obezitatii, eicontinua sa manace fara masura, convinsi ca functia glandelor lor endocrine este in asa fel modificata, incat ei nu pot slabi, orice ar face.Este dreptca anumite modificari in activitatea glandelor endocrine pot creao predispozitie pentru obezitate. Se stie, de exemplu, ca functia exagerata a glandei suprarenale, in anumite conditii, poate sa duca la o crestere a apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce usureaza aparitia obezitatii. De asemenea, in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mancare si totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit. Dar este bine sa stim-ca sa inlaturam de la inceput orice echivoc-ca nu exista glanda cu secretie interna a carei functie sa poata ingrasa individul mentinut la o ratie calorica redusa. S-a spus, pe drept cuvant, ca legea conservarii energiei este valabila si in biologie, intelegand prin aceasta ca nu se poate acumula energie, in cazul nostru sub forma de grasime, fara o sursa suplimentara: hrana sau, mai precis, excesul de hrana. Afirmatia de mai sus este valabila si pentru tulburarile ovariene si in special pentru menopauza, care predispun uneori la ingrasare nu printr-un efect specific al glandelor endocrine respective, cat mai ales prin modificarea atitudinii femeii fata de viata, in general, si fata de alimentatie, in special.